Orașul este pentru promenada celor care nu simt. Cândva mă
întristam doar privindu-i pe cei iubesc promenada. Nu i-am întrebat ce știu
despre viață; știam că nu vor știi ce să-mi răspundă. Viața se trăiește în
fiece moment, pentru că ne supune încercărilor. Fiecare zi îmi este încă un pas
spre desăvârșire, spre împlinirea menirii mele. Tristețile mele mi-au întunecat sufletul și
mintea și toate aceste tristeți erau adresate semenilor. Am trecut punți peste
hăul din mine, m-am pierdut de umbrele trecutului și abia atunci am înțeles.
Niciodată nu voi putea face un simplu gest pentru cei care nu sunt în nevoia
lui. Niciodată nu voi irosi o vorbă bună pentru cel care nu stă într-o
ascultare, mai întâi interioară, apoi a celor care au de dăruit.
Vitregiile nu sunt altceva decât darul unei înțelepciuni târzii.
Mi-au trebuit mulți ani pentru a înțelege. Iubirea, cea mai completă dintre
trăiri este și cea mai vitregă. Nu putem înțelege iubirea dacă nu avem parte și
de suferința din ea. Iubirea e complexul de trăiri prin care parcurgem
infinitul de la plus înspre minus. Iubirea înseamnă schimbare, a celor ce o
dăruie, a celor ce-o primesc. Dacă iubirea nu m-a schimbat, târându-mă obsesiv
între om și neom, atunci nu am iubit, nu am cunoscut-o. Poetul iubește cu
deznădejde, filozoful o refuză, însă cei aleși să se bucure de ea o vor face
simplu, bucurându-se de tot ce are ea de oferit.
Iubind nu voi schimba nimic, pentru că știu că nu mă pot
schimba pe mine. În searbădul oraș al promenadelor, cineva are mereu ceva de
oferit. Nu vă feriți de iubire, căutați-o, abateți-o din calea ei, supuneți-vă
ei. Schimbați-vă în bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu