De ce ți-aș mai spune câteva ceva despre mine? Sub ce motiv
ți-aș mai rosti numele? Cui folosește dorința de împăcare? Mai dureroasă este
tăcerea sau lipsa mea? Putem coborî mai jos decât în moarte? Cum poți iubi amestecul
din mine, când același amestec te-a refuzat? Îți mai amintești când firea ta a
ticluit o crimă asupra anonimei mele firi? Când nu există nimic între noi, unde
dorești să aflu echilibru, în nimic? Necunoscând nimic despre agonie, ți-ai
propus să mă salvezi de ea; nu încerci mai bine să mă salvezi de tine? Mi-ai vorbit
despre temnița sufletului tău; vrei un sfat? Încearcă pictura! Îmi ceri să-mi impun senzații
false; dacă rețin bine tu apreciezi mereu adevărul. Ți-ai schimbat cumva dieta?
Mai curând schimbă-ți lecturile. Îmi ceri sufletul pus pe tapet, când sufletul
meu nu are ziduri...
Să continui? Mai bine tac!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu