Eu sunt tăcerea

Eu sunt tăcerea dintr-un gând

purtat pe aripile frânte

de înger negru sângerând

trudind păcate să descânte;

Eu sunt tăcerea din privire

nimicului să-i dau un rost,

fiind erudit în amăgire

pândesc iubirea contra cost.

Eu sunt tăcerea dintr-un suflet

dezmoștenit de vii pasiuni,

iubiri am strâns într-un buchet

cu nostalgia-n persuasiuni.

Eu sunt tăcerea dintr-un trup

în care niciun rost nu-ncheagă,

vulcanii reci nu mai erup

blestemele nu se dezleagă;

Eu sunt tăcerea dintr-un tot,

completul ce am fost odată,

iubirea ta-i un antidot,

iubirea mea e reziliată.

Eu sunt tăcerea din tăcere,

rămasul cel din patul gol,

când amintirea ta va piere,

voi fi actorul fără rol...

Eu sunt tăcerea din lactee,

eu sunt tăcerea dintre lumi,

doar moartea știe să-mi ofere

un postulat între postumi...