Penurie
în noaptea din iarnă
și
frigul scrobit în tăcere,
trei
gânduri pe o pernă se-aștearnă,
m-atârnă
într-o stare de veghe.
Un
gând te cuprinde în brațe
un
altul te-aruncă în vid,
al
treilea-i poveste cu ațe,
transfuzie
de suflet livid.
Depind
într-o formă de tine
și-n
starea amorfă de dor
degust
amăruiul din bine,
destin
perpetuat în cobor.
Din
trei las doar unul din hidră
și
chinul cu vlagă în zdroaba
de-a
fi în concretul clepsidră
ne
uită-n deșert și degeaba.
Destine
plecate din lume
prin
frigul scrobit în tăcere,
un
vid ce nu vrea să ne-ndrume
și
luna-i lividă și fiere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu