Hamartia

Motto: ”... De la Aristotel citire, din Poetica, hamartia este o eroare tragică, o acțiune greșită care direcționează lucrurile sau un eveniment către dezastru ...”

Zilnic corvoada rutinei. Nu mai caut ceva anume, fiindcă spectaculosul nu mai primește ofranda umanității. Privesc înspre semeni și mă simt desculț în vâltoarea unui râu de munte amorțit, care și-a uitat menirea vâltorii. Nu m-am ascuns lumii, însă înspre și dinspre mine, orice idee de comunicare devine o idee tot mai îndepărtată. Nu cer nimic, nu-mi doresc nimic; poate doar liniștea râului care m-a primit să-mi trezească amărăciunea resemnării Divinului. E prea mult foc în disperarea ăstei lumi și în venele universului simt dominația urii. Sunt spaime de nelecuit, însă ce nu se știe încă este că între două respirații normale se poate trăi cu ele. Pe malurile râului meu se aprind felinare sub lumina cărora ne putem iubi, fără teama invaziei urii. Nu voi striga nume ce-mi stârnesc doruri și nici suflete care se caută ca și mine de pace, în schimb voi trimite din mijlocul râului avioane de hârtie, care să-mi poarte iluzia desăvârșirii spre cine-i deschis spre primire și dorință. Și dacă vreo iubire mă va învinge, mă puteți striga Hamartia ...