Dă-mi de știre ...

Adu-mi aminte despre tine

și dă-mi de știre că mai ești,

trecutul mă inundă, vine

romanța mea dintre povești.

Se-ntâmplă focul să mă ardă

în amintire-ți stă nestins,

în zile mă uzai ca avangardă

în nopți cu ființa m-ai cuprins.

Tu mi-ai hrănit singurătatea

iar eu te lepădam de dor,

în fapte îți sorbeam eternitatea

în gânduri îți juram că te amor.

Prin tine am aflat ce-i fericirea

și tot cu tine-am împărțit ce-i rău,

mi-ai spus cândva că nemurirea

va fi doar mit când nu mai sunt al tău.

Din tine și romanța noastră

a mai rămas doar patul gol

și o privire ațintită la fereastră

sunt saltimbanc cu suflet gol.

De-atunci mai joc doar roluri efemere

fără Juliete și motiv de-a fi,

uzurpator ale iubirii filiere

mă duc la nunți să-mpiedec pirostii.

Mai sunt dispus la ultimă-ncercare

să rup sigiliul tainei din raiul îngeresc

tu da-mi de știre că mai poți iertare

și-am să renunț la tot ce-i omenesc.

Tot pentru tine-am să revin la viață

mă voi căi de tot ce nu am fost

și cât putea-va ființa să-nțeleagă

găsi-voi pentru noi în lume-un rost.