Motto: ”... În sine, orice idee este neutră, sau ar ţrebui
să fie; dar omul o însufleţeşte, proiectîndu-şi în ea flacăra şi nebunia;
impură, preschimbată în credinţă, ea se inserează în timp, capătă chip de eveniment
: are loc astfel trecerea de la logică la epilepsie ... Aşa se nasc ideologiile,
doctrinele, şi farsele însîngerate ...”
Asist, fără
a fi în vreun fel impresionat, la ceea ce se întâmplă în ultima vreme pe scena plaiului
mioritic, aceeași scenă din care s-au născut spre răbufnire niscavai răzvrătiți
precum Manole (meșterul), Porumbescu, Eminescu, Eliade, Brâncuși, Enescu, Cioran,
Caragiale, Noica sau Steinhardt (Nicolae, cel necertat cu fericirea). Sunt un
obișnuit al lipsei de reacție, ca atare arareori îmi permit aceste defulări
scriptice, care se doresc doar simple avertismente. Însă ... simt că tot ceea
ce se toarnă cu forța foamei și chiar lăcomiei unor jurnaliști (de prin zona
Ardealului și din capitală) și a liderilor partidelor politice (tot mai puțin
credibili), se vrea o rupere din rădăcina mult prea vie a neamului ăsta, neam
din care cu toții facem parte. Această feroce nevoie de dezrădăcinare a mea și
a voastră, mai bine zis a noastră, se realizează într-o manieră absolut haotică
dar și nevrotică, un soi de entropie ce se vrea a fi ireversibilă. Lipsa de
maniere în presupusa lor inteligență și tehnica manipulării îi trădează, însă convulsiile
lor ”creatoare” le descompune masca
ascunsă a sclaviei banului și fricii, arătând-o.
Nu trebuie
nimic mai mult decât puțină atenție. Europa se zvârcolește, lumea se
zvărcolește și România noastră, pare o soluție mai mult decât de avarie pentru
situația actuală. Avem încă resursele, asta înseamnă că avem încă puterea de a rezista,
de a fi independenți, o independență care deranjează. Normal că suntem
tributari istoriei și jocurilor de putere desfășurate de-a lungul ei, dar tot
istoria – este adevărat că mai mult cea nescrisă pentru școlile noastre,
școlile unde am învățat – ne spune despre cei care n-au plecat capul, n-au
cedat fricii și nu și-au deschis buzunarele pentru propria neîndestulare.
”În
sine, orice idee este neutră, sau ar trebui să fie; dar omul o însufleţeşte,
proiectîndu-şi în ea flacăra şi nebunia; impură, preschimbată în credinţă, ea
se inserează în timp, capătă chip de eveniment : are loc astfel trecerea de la
logică la epilepsie... Aşa se nasc ideologiile, doctrinele, şi farsele
însîngerate.” E. Cioran – ”Tratat de descompunere/ Genealogia
fanatismului”. Și câtă dreptate are Cioran! Asistăm acum cu toții la mascarada
numită lupta pentru putere, asta în perspectiva alegerilor prezidențiale. O
tâmpenie maximă, pentru că atribuțiile instiuției prezidențiale sunt limitate
prin Constituție care ar trebui să fie sfântă. Numai că ea nu este! Motivul?
Traian Băsescu. Acestui personaj, căruia românii i-au atribuit prin vot titlul și
onoarea de a a fi Președinte al României, personaj întors pe toate părțile de
mass-media și adversarii politici, i se datorează o parte din degringolada în
care ne aflăm. Categoric că orice acțiune naște și reacțiune și astfel ne-am
procopsit cu alte personaje demne de disprețul istoriei contemporane: premierul
Victor Ponta, candidatul fără motivație și celeritate a minții, împingătorul
spre ruină a PNL – Crin Antonescu, neprihănitul duios care se visează
milionarul prezidențiabil, gelos nevoie mare pe milionarul nedovedit/vicepremierul
necoruptibil Liviu Dragnea – Cătălin Predoiu, spectrul luminos al prostimii
nealtoite și vajnicul reprezentant al autismului autohton – Dan Diaconescu, extremistul
liber consimțit al senilității – Corneliu Vadim Tudor, perdantul cu diplomă în
diplomație – Mircea Geoană, primarul sas slugă la dârloaga valonă – Klaus Johannis,
suverani și regi ai etniei romme propășiți pe meleaguri neaurifere (însă în
apropierea lor), viitorii ambasadori ai florinilor de aur șamd. Chiar nu-mi
doresc a continua lista!
Revin la
mascarada cu epopeea țigănească a marinarului Mircea, un Ulise ridicol de conjunctură.
Nu doresc să intru în amănunte dar vă ofer ceva idei de scenariu și vă întreb:
este posibil ca Traian Băsescu să fi regizat acest spectacol? Există posibilitatea
ca Traian Băsescu să-și fi sacrificat fratele (temporar se subînțelege) pentru
a-și recâștiga capitalul de simpatie al electoratului, victimizând? În
scenariul unui serial american de succes, ”The Boss”, primarul Chicagoului își
sacrifică propria fiică pentru a se salva de la înecul politic. Băsescu știe
să plângă în fața camerelor! Nu se teme oare președintele momentului istoric
actual de ceea ce va urma după ieșirea lui de pe scena politică? Povestea
aceasta este cunoscută de serviciile autohtone, toate serviciile, încă din
2011. Pai dacă știa nenea Maior, suveranul SRI, nu este clar că știa și premierul
Ponta, sau fostul premier Boc? De ce au tăcut Ponta sau Boc? La ce le folosește
această tăcere? Băsescu nu mai poate candida, dar poate conta încă foarte mult
și atunci?! Ponta păstra această informație să dețină reversul monedei în cazul
morții procurorului Panait, să aibă ceva greu la schimb? Boc are pe conștiință,
dacă mai are așa ceva, modificarea din pix sau creion al PIB-ului prezentat în
2009 FMI-ului pentru a justifica împrumutul de 20 de miliarde de euro, bani a
căror destinație nu o cunoaștem nici astăzi – mă rog nu toată, ci majoritatea
ei, aproximativ 13 miliarde euro. Credeți-mă că se pot încropi zeci de scenarii
vis-a-vis de povestea aceasta, dar le las în seama televiziunilor naționale, în
speță România TV și Antena 3, două televiziuni pe care eu mi le-am scos din
grilă.
Insist! ... Dacă
despre mica țiganiadă (care între noi fie vorba, i-ar face invidioși până și pe
Eliade și grupul rock Pheonix) știa Maior, atunci garantat știa și arhanghelul
de la SIE, Teodor Meleșcanu. Deci știa și CIA și pe lângă ei, încă vreo câteva
servicii periculoase de genul FSB sau MOSAD. Păi între și eu ca duiosul
Predoiu, americanii ce-au păzit? Dar rușii? UE? Întrebări la care nu aștept un
răspuns în următorii 20 de ani, că este la modă. Degeaba se dau de ceasul
morții Cristoiu (Ion), Popescu (CT), Nistorescu (Cornel), Stănescu (Sorin
Roșca) să mă lumineze că pe mine nu mă convinge nici unul dintre ei ...
În curând va
urma partea a doua a acestui material, în care voi analiza disperarea Uniunii
Europene, a rușilor, a britanicilor, a nemților și a americanilor pentru
virtualele candidaturi la președenția României. Pot să vă spun încă de pe acum
că nu au de unde alege și de aici și disperarea lor. Motivele le voi dezvălui
atunci. Și tot în al doilea material voi vorbi, căci m-am săturat a tace,
despre jurnalismul provincial de Ardeal și îndoielnica lui sinceritate, mai
precis îndoilenica sinceritate a jurnaliștilor ardeleni care au pretenția că
practică această meserie. Voi încerca să demonstrez lipsa lor de inteligență și
motivație în a-l dedubla pe Machiavelii sau Faust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu