Abdicare

Intensă-i savurarea reciprocă

și-n intim îndreptare spre nimic,

pasiunea nedorită mă sufocă

și-mi cere din rațiune să abdic...

Mi-s traversat de gânduri migratoare

care m-aduc în stadiul inamic,

un compromis mă răscolește-n stare

și-mi cere ca din patos să abdic...

Nu știu să-mi fie teamă de iubire,

să-mi fie fructul ce mi-l interzic,

în miezul nopții-mi stă o jinduire

ce-mi cere ca din suflet să abdic...

Există și o fericire-n amăgire,

de voluptatea cărnii mă dezic,

mă regăsesc în neagra adâncire

și-mi cer din devenire-mi să abdic...

Iubirea nu contează de-i divină,

c-o fi umană ori un simplu șiretlic,

aleg întregul amputat în tihnă

din tot ce mă-ntregește, mă abdic... 

Atrofiere...

         ... când gândurile mele ating cuvintele, franchețea capătă sindromul blamării, căci nimeni nu-i dispus să suporte adevărul despre sine și faptele sale; un motiv suficient pentru ca lumea mea mică să tindă spre inexistență...

         ... singura cale de comunicare între mine și semeni, pe care o mai văd posibilă, este arta; și dintre toate formele ei, cea mai dragă îmi este cea a supraviețuirii...

         ... nu voi refuza niciodată o luptă a ideilor, a argumentelor; însă de lupta trăirilor mă voi feri pe vecie, fiindcă am o slăbiciune pentru gustul amar al înfrângerii...

         ... sunt prea tânăr pentru atât de multe amintiri și mult prea bătrân pentru a porni altele...

         ... ce poate fi mai ridicol decât să-i cer Divinului prin rugăciune, să-mi dea puterea negației?! ar fi totuși ceva: să-mi dea puterea negației Lui...

Remușcare

E multă remușcare-n deznădejde

și cad în vrajba lumii incurabil,

crescusem între noi o mejde,

e verbul nu mai suntem, conjugabil;

organic îmi e dor de plictiseală

și-a mea surpare într-o amăgire,

tu dă-ți curaj în ființa abisală

prezentului să-i cerem abolire.

Căci te iubesc până și-n umbra minții

și nu-mi doresc un mâine echivoc,

pe-un rug m-aprinde flacăra dorinții

sunt tristul tău amant făr' de noroc;

Schimb voluptatea cu nefericirea,

păstrez păcatul cert din desfătare,

în vrajba lumii-mi pun menirea,

și ce-am iubit prefac în remușcare.

Nu-mi mai doresc nimic pe astă lume,

nici vești din mine despre tine,

decât amantul fără nume,

prefer eu sunt, plecat din mine...

Despre cele...

         ...știute:  aș prefera să le uit! Mi-ar fi de un drag de-a dreptul ipocrit să-mi pot începe viața altfel, să pot repeta greșelile trecutului, să mă regăsesc în vinovatele plăceri ale vieții. Cum mi-ar fi prezentul dacă m-aș contopi în mediocritatea semenilor sau în decăderea femeii, reușind astfel anularea tuturor crizelor morale care m-au bântuit?! Lipsit de conștiința descompunerii m-aș regăsi în letargia pietrelor, imun dinaintea robiei ori beției simțurilor. Niciodată nu a fost la modă a te conștientiza, însă desuetul acesta m-a mântuit de slăbiciunea pe care mereu am avut-o pentru semeni. Am ajuns să iert și atunci când nu mi se greșește...

         ...neștiute: le las în plata lor! Ignoranța m-a salvat, în primul rând, de mine. Mă tem mai mult de consecințele împlinirii decât de regretul neîmplinirii. În mine viul se sufocă făcând loc durerii altora. Nu am aflat nici o candoare în cele cunoscute și trăite și de aici mi se trage și lipsa mistuirii din trăire. După ce le-am avut pe toate, uneori mi se întâmplă o melancolie duioasă; lipsite de orice perspective, îmi hrănesc iluzia eternității cu același regret al neîmplinirii...

Vag…

         …i îmi sunt amintirile. Orice stăruință într-un trecut care se pretinde un surogat al vieții mă întunecă. Veștile despre mine m-au aruncat în trecutul care astăzi mă reprezintă tot mai puțin. Până într-un timp oarecare, un recent târziu, trecutul îmi oferea o definiție, o identitate măsluită într-un oarecare, al oricui și cu orice mijloc pe care iubirea îl permite. M-am introdus și extras din suficiente destine încât să-mi permit plictiseala singurătății. Am scos vidul din suflete și am construit poduri între lumile paralele în care trăim. Am stârnit și purtat doruri, însă nu le mai știu nici numărul, nici adresa. Posibilului i-am adăugat perspectiva rutinei și totul pentru seninul dintre mine și voi. Nu am sperat niciodată la poezia vieții, ca atare nici nu am avut partea de ea. Despre mine pot recita doar din și în singurătate…    

Ființial...

         ...ul din mine mă caută în posibilul meu. Atingerea imposibilului îmi provoacă schizofrenia ateului aflat în pragul unei catedrale. Singura catedrală în care mă rog este sufletul. Aici am zămislit corespondența purtată între iubirea care-mi stă în puterea dăruirii și culpele ei. Din fiece suferință împlinită am compus un imn pe care l-am interpretat virtuoz în osânda reabilitării. Singurătatea mea, cea asumată, îmi refuză adeseori tristețea, arareori nostalgia, însă se desfată în incomensurabila liniște a neantului incert. În orice agonie ori fericire există un apogeu al neputinței. Atingerea acestui apogeu, fie el și-ntr-un simetric deopotrivă, este singura șansă a ființialului. Între ultimul ființial și promisiunea următorului mă încânt cu pendularea existențială, un spațiu și timp al nimănuiului și nicăieriului, unde și moartea se rătăcește...  

Distanțe...

         ... le dintre mine și tine nu se măsoară în apropierea dintre buzele noastre atunci când tu-mi stai în brațe; mai degrabă aș măsura-o pe cea dintre inimile noastre. Într-o îmbrățișare se poate întâmpla doar zvâcnirea cărnii și inimile să rătăcească în praful gândurilor aflate în căutarea unui dor. Tristețea singurătății mocnește în clocotul senzual al sângelui și tu, sau poate eu, de ce nu chiar amândoi, să fim doar purtătorii pătimași ai păcatului. Săruturile avide de sânge și sarea din trupuri sunt doar amintirea unui trecut întârziat, însă ele ne leagă strâns în robia îmbrățișărilor, în lupta frământată a coapselor. Trupurile noastre - bagaje obosite în care purtăm hormoni și gânduri sortite părăsirii; la capătul lor buze pecetluite cu tăcerea gândurilor rătăcite.            

         ... dintre noi se măsoară prin anii lumină dintre iubirile noastre care se caută; uneori una pe cealaltă, alteori aflate în căutarea adevărului despre ea însăși, iubirea...