am
rămas aici nemaiașteptând nimic.
când
ai plecat nu mi-ai luat doar sufletul,
mi-ai
luat și cuvintele,
și,
vezi tu,
luându-mi-le,
mi-ai
luat tot ceea ce am fost până la tine.
mi-ai
luat toate mărturisirile despre tine,
toate
șoaptele nopților noastre,
toate
te iubescurile.
mi-ai
lăsat un dor nemărginit
și
un singur gând,
gândul
la tine.
aparțin
locului care de-atunci nu poate justifica nici un răsărit
și
doar datorită îngustimii inimii mele
îmi
păstrez echilibrul
pășind
pe versatila linie a vieții.
mă
caut de urmele tale
străbătându-mi
sufletul în toate direcțiile
în
care ai putut pleca.
nemaiavând
nimic de pierdut
ți-aș
spune că încă te iubesc,
dar
cum cuvintele mele sunt la tine,
te
rog,
închipuie-ți că
încă te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu