Ceea
ce noi numim iubire alții numesc păcat.
Omul
are dreptul la eroare,
la
judecată și prejudecăți,
dar
dincolo de veghea lumii
nouă
ne rămâne tot timpul păcatului.
Păcatul
acesta ne definește,
ne
potrivește,
iar
lor, celor din culmea veghii,
le
trăiește viața!
Noi
cu surghiunul iubirii,
ei
cu iluzia descompunerii ei în fărâme,
să
le-ajungă și lor.
Nu-i
putem învăță să iubească,
nu-i
putem dezvăța să ne judece,
nici
măcar nu merită să le corupem rațiunile.
Tu
doar iubește-mă, adorata mea,
așa
cum m-ai învățat să te iubesc,
sau
mai bine
îmbolnăvește-mă de tine...
îmbolnăvește-mă de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu