Cu cele ce m-am înnăscut
pornitu-m-am prin lume,
pe rând le-am luat, le-am
priceput
cu trebuința-n brume;
cu cele ce m-am procopsit
am devenit bărbatul,
cu trebuința-n apetit
și împlinit păcatul.
Cu cele care mi le-ai dat
deprins-am agonia,
cu trebuința-n abnegat,
cuprind ataraxia;
cu cele care mi-au rămas
m-oi trece până la capăt
și în secunda dintr-un ceas,
din tine mă recapăt.
Cu cele toate care-au fost,
sau cele ne-ntâmplate,
o trebuință are-un rost,
să-mi fiu seninătate...
��
RăspundețiȘtergere