Din
timpul trecut se aud,
voci
ce îmi spun despre mine,
probabil
sunt gânduri prelud,
în
timpul prezent, despre tine;
Din
timpul prezent mă încep
și
mă-ntind către noaptea ce vine,
probabil
nu pot să mă percep,
în
timpul eu și oamenii-jivine.
Din
timpul ce-i mâine?! Nimic!
Sper
măcar un incert care doare,
probabil
mi-e timpul abdic,
în
timpul albit și candoare;
Din
cele ce suntem, am fost,
doar
eu încă urc către soare,
probabil
mă mint fără rost!...
E
timpul tău! Te vrea nemuritoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu