(XI)

 

Larry King a oferit un răspuns stupefiant pentru unii, pentru alții senzațional, atunci când a fost întrebat în timpul unei emisiuni pe care o modera, ”Care ar fi prima întrebare pe care i-ai adresa-o lui Dumnezeu, dacă l-ai întâlni?”; după o clipă de gândire răspunsul a fost ”You have a son?”. Dacă l-aș întâlni, categoric nu aș întreba ceva de interes public, m-aș limita la o întrebare de interes strict personal, ”Oare ce caut eu în viața mea!?”. Dacă întâlnirea ar fi publică întrebarea ar fi alta, ”Îți place retorica?” 
*
În fiece noapte când stau treaz, musai să ies pe balcon să fumez cel puțin o țigară. În blocul vecin, situată într-o diagonală în urcare, o garsonieră de la etajul trei îmi oferă gratuit acel sentiment plăcut de déjà-vu stârnit din curiozitate. Perdeaua stă înțepenită permanent, discret trasă, și dincolo de ea intuiesc o veioză care scapără difuz o palidă lumină și care lasă la discreția privitorilor proiecția unei umbre pe un zid alb imaculat, ca de mănăstire de pustnici sau spital proaspăt ieșit din carantină. Niciodată nu am privit ziua înspre acel apartament și nici acum după un an de conviețuire în indiscreția vecinătății, habar nu am cine este locatarul. Curiozitatea mea nu este legată de vreo persoană anume, nu mă satisface un chip sau un nume, însă imaginația și creativitatea mea simt nevoia unei confirmări vis-à-vis de ceea ce domină acea umbră, ce-i determină impasibilitatea, ce anume îi conferă liniștea statuară, care sunt acele pasiuni care ar putea să-i dea viață. Sunt un voyeur al umbrelor; ele nu mint, nu trădează și nu dezamăgesc niciodată.  

*

Goethe spunea: ”Care ţi-e datoria? Cerinţa zilei. Pentru a atinge ţintele cele mai înalte şi cele mai grele ale vieţii, trebuie să te apropii de ele prin împlinirea scrupuloasă a sarcinii tale cotidiene.”. Scrupulos acest domn, précis și meticulous precum economia germană, dar cam atât. Nu mi-i pot închipui nicidecum pe Heidegger, Jung, Adler, Kant sau Schopenhauer luând cina sau servind o bere cu acest ilustru domn; sunt prea diferiți. Singurele posibilități să-l pot citi și accepta deplin pe acest domn, să-mi înșușesc aforismele domniei sale, ar fi următoarele: ori aș fi Kafka și aș bea tone de bere cehă până la anularea procesului numit raționare și cirozarea conștiinței, ori aș fi Tolstoi și l-aș provoca la duel, pentru a-mi certifica înlănțuirea din AND-ul uman a vieții cu moartea și a putea deține argumentele pentru a fi credibil destăinuindu-mă ăstei lumi. Ce neghiobie! Îmi doresc prea mult având în vedere că nu-mi place deloc berea și mă declar xenofob când e vorba de ruși, dar nu de scriitorii lor.

Totuși Goethe are o scuză. Finalmente, logica constă și în fermitatea cu care îți susții și duci la îndeplinire erorile. Devii complet abia atunci când ți le asumi.