Îmi este cumplit de greu să mai păstrez adunată la
grămadă toată această nebunie ușoară și acceptată cu care umanitatea s-a
obișnuit să trăiască în resemnare; cu aceeași nebunie sunt tratat la rându-mi
atunci când ies în lume. La ce-mi este de trebuință colocatarea în acest sanatoriu
cosmopolit nici eu nu știu, dar cert îmi este faptul că pot răbda viața doar răbufnind,
cum altfel, decât în scris. Îmi este tot mai greu să sedimentez ceea ce citesc,
am ajuns chiar să parcurg aproape zilnic pagini din patru cărți diferite, doar
pentru a mă încânta iluzoriu, pentru a găsi ceva care să mă motiveze să
înaintez, să rup aceste lanțuri ale ipocriziei care mă blochează în
singurătatea și amarul gândurilor.
Am încercat cândva să scriu despre cotidian, oameni și
intersectările destinelor lor, dar după un timp am realizat că totul devenise o
neverosimilă rutină; singurele evenimente întâmplătoare și demne de remarcat se
întâmplă undeva în spatele soarelui, acolo unde orice voință sau împotrivire se
topește și se pierde fără echivoc și tristeți inutile în Univers. Restul este o
poveste ambiguă și fără mirodenii a unor destine cicilice, singura certitudine
fiind finalitatea. Resurse pentru această existență surdomută există în
fiecare; se transmit gentic de la o generație la alta, dar din păcate nu pentru
simularea vreunei evoluții sau păstrarea relativei normalității, ci pentru
alterarea ființei prin anularea conștiinței. Nu mă înscriu în tiparul
scriitorului înnăscut, nu iau notițe și apoi le studiez și le supun editării,
ci pur și simplu mă arunc cu furie asupra paginii și descarc toate acele
energii acumulate. Nu pot afirma că aparțin acestei lumi, că sunt un cvasi-adaptabil
contemporan, dar nici nu mă pot dezice de ea. Recunosc prin fiecare cuvânt și
fiecare gest scriptic că datorită acestei lumi eu exist și mă încăpățânez să
devin întrucâtva util ei, sau măcar celor cu zvârcoliri, dureri și trăiri
asemeni mie. Încă îmi este bine deoarece știu că până la proba contrarie sunt
capabil și a mă salva de mine; singura întrebare care suportă orice iluzie ar
fi ”pentru câtă vreme !?” ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu