(oare să-mi fac un tatuaj cu Chuck?)
Mă ia dracu! Nu cred că voi trece acest weekend fără să fac
vreo tâmpenie. Maximă.! Nu știu cum ați dormit voi, clujenii, azi-noapte, dar
eu am păzit porțile iadului la cât am suduit. Bursucii schilozi de la Untold-ul
p...i au făcut probe de sunet de pe la ora unu până pe la două dimineața. Stau
în vârful dealului, pe Calea Observatorului și se aude de la Cluj Arena ca dracu.
Îmi bubuie bașii până-n testicule de mi le-nnoadă. M-au scos din minți! Asta-i
numai una dintre ele...
Ș-acum de alea faine, de dor și jale. Cei care mă ascultați la
matinalul Realitatea FM știți deja destule despre celebrul bloc în care
locuiesc. Un bloc construit de doi 'jmenari, din
care unul fostul ”florar” preferat al urmașului lui Ștefan cel mare, nea ”Fifty-Fifty”
Apostu, care primea autorizații unde vroia ”stâna” lui (la cât de p...os este
feciorul, sigur o adunat ceva pe mielul ăla cu o nară dintre tulpinile...
florale), celălalt fiind o taică cu centură neagră care după ce și-a făcut un
dojo s-a apucat și de investiții imobiliare. Ăsta, cel din urmă, a fost păcălit
ca un târgoveț neinițiat de nea florarul și s-a trezit unic acționar într-o
investiție pe care criza economică și neștiința l-au transformat în falimentar.
Cert este doar că un altul, al treilea dar nu ca în poema lui Coșbuc ”Trei
Doamne, și toți trei!”, fost directoraș de bancă, i-a dat un credit
centurionului negru și după ce BRD-iștii s-au prins că au luat țeapă de la propriul
lor director, l-au dat afară. Prea târziu, nene! BRD-istul dosarist, că și ăsta
are destule păcate pe care justiția ”încearcă” să i le spele, și-a luat 11
apartamente în blocul în care locuiesc și le închiriază în regim hotelier. Vrei
să dai cu futulușu în popor? Nooo bine, i-ați cămăruța BRD-istă, că-i mai
ieftin. Acum să nu fiu lichea, poți veni și pentru un concurs de gătit că apartamentele au și bucătărie, nu doar budoare, sufragerii și bude. Dacă
businessul mere, s-o gândit omu' să-și mai facă
ceva în plus. Să vă mai zic câți deputați, senatori și oameni politici au
apartamente în blocul ăsta? Noooo! Deocamdată tac mâlc! La parterul blocului
sunt spații comerciale nefolosite. Și-a deschis o tanti un cabinet stomatologic
și niște neni un cabinet medical. Directorașul și-a făcut hotel. Auzi, mă, la el:
hotel! Cum să-ți faci, mă, imbecilule, hotel la parterul unui bloc, într-un spațiu
comercial? Cine dracu i l-o autorizat nu știu, dar primăria nu prea cred. Cel
puțin mie nu mi-au confirmat-o niciodată. Mă refer la autorizație. Directorașul
imobiliar și-a luat un asociat, ca să fie mai protejat în cazul în care dă de
prostani așa ca mine, care pun întrebări și care deranjează. Un alt nene,
tinerel, vânjos și nervos. Pentru că m-am revoltat că clienții hotelului
folosesc spațiile inadecvate de parcare din fața blocului, lăsându-mă inclusiv
pe mine fără loc de parcare, într-o seară oarecare, tinerelul vânjos și
nevricos, ginere de profesor cardiolog cu reputație (nu ne-ncurcăm cu oricine) sare
la gâtul meu ”urlându-mă”, înjurându-mă, amenințând. Acu', voi mă știți! Sunt fecior salon, dar numai cu cine și-o merită. M-a scos
din pepeni și i-am explicat că degeaba își urlă și flutură nervii prin fața mea
dacă are ambele mâini ocupate și că este suficient să mă-mpiedic și să cad pe
el ca să-i pecetluiesc buzele și să i le leg pe vecie de calviție. Totul
accidental, se subînțelege. A doua zi, prin varii interpuși, socrul cardiolog
apela la totala mea compasiune și înțelegere. Măi, oameni nebuni,... ăia varii
interpuși îmi sunt oameni dragi așa ca am trecut-o cu vederea. Însă amu, cu Untoldu-ul
p..ii, nu mai pot. Parcarea geme de mașini, blocul plin de tineret c(l)ubist
(era mai fain cubist, măcar auzeau de Picasso) și în fața hotelului, pe
terasa-alee a blocului stă lumea la taifas. Fain de tot! Cu toată hărmălaia
asta nu mai merge, fraților! M-am tot rostogolit între perne azi-noapte și m-am
decis. O să-mi iau cea mai ciufută pereche de ciocate (din ălea cocalaristice, de
piele de șarpe), una pereche de blugi rupți și-n cur și geaca mea de piele cu
ținte. Normal că-i tai mânecile. Pe un umăr îl desenez pe Adi minune în duet cu
Costi Ioniță, iar pe celălat îl pun pe Brenciu în triplet cu Bănică Jr. și Alex
Velea. Pe ceafă il voi avea pe Maikăl! Pe o bucă îl am pe Dan Diaconescu, pe cealaltă
nu sunt decis dacă să fie Liiceanu sau Iliescu! O să-l aleg
totuși pe Iliescu, că e tătucul mineriadei. Pe burdihanul gol de sub geaca de piele obosită o să-mi tatuez cu creionul
dermatograf al nevestă-mi o ”gravură” cu o ancoră înfiptă-ntr-un pescăruș
(care va arăta ca o rață siluită) și cu ajutorul picăturilor de sânge care curg
din rață, pardon - din pescăruș voiam să scriu, o să scriu cu majuscule
UCIGĂTORUL. Îmi iau în fiece mână o sticlă de rachiu R6, sau cum i-o spune (dracu
să le ia și pe ăstea) și mă voi plimba non-stop prin parcare și pe terasa din
fața blocului. Și noaptea mă ascund după mașini și îi sperii pe untoldiștii
întârziați! Dacă tot mi-au f..ut viața să nu rămân dator! Imaginați-vă acest
scenariu apocaliptic, distrați-vă și apoi treceți peste ”criza mea de persoNUlitate”.
Abia aștept să reiau matinalul, să mai curățăm puțin orașul, zona și Ardealul,
de nulități. Chiar dacă ne reușește doar verbal. Și categoric, numai împreună!
Untold de vis/coșmar, fraților!
