Destine-n deșert și departe...

Destine-n deșert și degeaba (poema a Va)

Cuvintele din rânduri așteptate

nu s-au mai scris, ori nu vor mai sosi

din toate cele care-s declarate,

eu am rămas cu ”Pleacă! Nu te-opri!”;

în firea mea rebelă, schimbătoare

am pus sechestru pe regret și dor

mai am motiv de sărbătoare,

dacă-mi vei scrie, sau când am să mor.

Bărbatul care-l știi, el nu mai este

statornicia am scos-o la mezat

de când trecutul nostru e poveste

m-am compromis, m-am complicat;

Prezența mea e una migratoare

nu schimb rebelul pe-un rigid concret

iubirea ta, mereu stăruitoare

îmi pare acum un lucru desuet.

Cuvintele nu se mai vor în rânduri,

trecutul nostru nu-i motiv de carte,

te voi păstra în lacrima din gânduri,

destine-n deșert și departe... 

Destine-n deșert și desfrâu...

Destine-n deșert și degeaba (poema a IVa)

În negrul mătăsii privirea

se-nfruptă din sânul preaplin,

pe buze-mi tânjește sorbirea

aromei din nudul petalei de crin;

pe pântec așează-te tâmplă

odihnă în gânduri și gest,

în carne-mi frisoane se-ntâmplă

dorința învinge iubirea protest.

Sub coapse mătasea foșnește

și frigul îmi intră în dinți

instinctul în surd amăgește

iubește-mă și când mă minți;

în glezne ascunde-ți lentoarea

tentației chiriaș în marasm,

în noi stăpânește vâltoarea

adicției de starea orgasm.

Chimia ne mușcă în sânge,

și-un geamăt străpunge tăcerea,

organic iubirea se frânge,

zidit-am în carne plăcerea;

din negrul mătăsii privirea

mă ceartă că-s volburi de râu,

Divinul ne știe menirea,

destine-n deșert și desfrâu...

Destine-n deșert și descânt...

Destine-n deșert și degeaba (poema a IIIa)

Amurgul pe suflet m-atinge

când cerul atârnă prea-n jos,

astralul în noapte se stinge

ce-i ura?!... iubire întoarsă pe dos;

doar clipa te poartă-n aminte

și-n umbra memoriei ne-am prins,

iubirea nu poartă veșminte,

amanți în frivol ne-am pretins.

Cu tine păcatu-i frenetic

în mine prezentul e șters,

conștiința e spațiu ermetic

mă vrea indecis și pervers;

bigoții își jură credință

se-ncred în destinul total,

la noi totul fost-a dorință

pedeapsă-n firescul banal.

Amurgul ne aduce-n aproape

și-n umbra memoriei m-am frânt,

amanți în frivol e departe

destine-n deșert și descânt...

Destine-n deșert și de-atunci...

Destine-n deșert și degeaba (poema a IIa)

Sfială în vremea ce vine,

incert infinit spre nimic

și-o teamă din lipsa de tine

mă-ndeamnă să-ți fiu inamic.

Pășesc în perpetua nocturnă

ce pare că n-are sfârșit,

mi-am luat ca simbrie lumină

iluzia că pot fi iubit;

nu cer plictiseala din nimeni,

nici crezul că pot fi iertat,

am ars împreună că-mi semeni,

plecat sunt și sper, m-ai uitat!

Aici e mai bine ca-n gânduri,

sunt pietre și vântul e cald,

tăceri rătăcite-ntre rânduri,

se cer înecate-n smarald.

Doar marea mai poate ascunde

incertul decis să-l arunci

și teama-n concret mă pătrunde

destine-n deșert și de-atunci...  

Alege...

Alege o cale nebătută,

desprinsul dintr-un nefiresc

să sfarme ultima redută

iubindu-mă să-nnebunesc.

Alege o stare-n frenezie,

binomul lumii dintre noi,

o atlantidă prea târzie,

sincron perfect în amândoi.

Alege abstractul din iubire

și evidența ce-ți promite

un tot lipsit de țărmurire

în nopțile neasfințite.

Alege drama milenară

cu bântuiri închipuite,

ascunde-mă în zar de ceară

captiv în doruri măsluite.

Alege un păcat virtute,

un compromis ce să-ți convină,

tu dă-le mâna s-o sărute,

iar mie-n sânge-mi fi morfină.

Alege calea neatinsă,

binomul atlantidei goi,

din ceara arsă, apoi stinsă

fă-mi suflet pentru amândoi.

Eu sunt tăcerea

Eu sunt tăcerea dintr-un gând

purtat pe aripile frânte

de înger negru sângerând

trudind păcate să descânte;

Eu sunt tăcerea din privire

nimicului să-i dau un rost,

fiind erudit în amăgire

pândesc iubirea contra cost.

Eu sunt tăcerea dintr-un suflet

dezmoștenit de vii pasiuni,

iubiri am strâns într-un buchet

cu nostalgia-n persuasiuni.

Eu sunt tăcerea dintr-un trup

în care niciun rost nu-ncheagă,

vulcanii reci nu mai erup

blestemele nu se dezleagă;

Eu sunt tăcerea dintr-un tot,

completul ce am fost odată,

iubirea ta-i un antidot,

iubirea mea e reziliată.

Eu sunt tăcerea din tăcere,

rămasul cel din patul gol,

când amintirea ta va piere,

voi fi actorul fără rol...

Eu sunt tăcerea din lactee,

eu sunt tăcerea dintre lumi,

doar moartea știe să-mi ofere

un postulat între postumi...

... prin ieri, prin viu, prin azi...

prin zi, prin întuneric

momentului cu tine,

sindromul emisferic

s-ar lepăda de mine;

prin umbre, prin lumină

ți-aș întregi răgazul

și-n lacrima infimă

mi-aș domoli talazul.

prin cadre, prin decoruri

găsesc o aplecare,

o poartă spre amoruri

sublima consolare;

prin inimă, prin sânge

mai arde o văpaie,

de inima-ți se frânge

a mea să-ți fie altoaie.

prin zâmbet, prin suspine

păstrează-te-n iubesc,

firescul ia din  sine

sărutul mulțumesc.  

prin lume, prin altare

iubește-mă să arzi,

să-mi fi de tulburare,

prin ieri, prin viu, prin azi...