tot ce-ți ofer se-ntâmplă-n mine
și ce îmi ești în inimă încape,
degeaba strig, nimic nu ne susține
s-a pus pustiu-n pietre și liniștea în ape;
nu-ți mai aud nici vocea și-un vid e înspre tine,
ce-i adevăr sluțește ce-a mai rămas din noi,
o agonie surdă ne tulbură-n destine
și chipu-și schimbă forma, grimase de război.
nu-s lacrimi peste gânduri și nici suspine-n
liniști,
în suflete hulpave iubirea stă de hrană,
citește printre rânduri, ai dreptul să-mi exiști,
sunt inimă zdrobită, rutina mea-i o rană
și tot ce ți se-ntâmplă va încăpea-ntr-o geană,
pe care o voi pierde în apă venusiană…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu