”iubește, fă ce vrei!”

 

dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire

și dă-i tăcerii tale statornicia pietrei,

adună-ți tot intensul și pune-l în trăire,

firescul să-ți devină: ”iubește, fă ce vrei!”;

 

dacă vei vrea să urli, să fie din iubire,

suprimă-ți suferința ca pe un cap al hidrei,

ce oferim se-ntoarce ca drept despăgubire,

viața devine simplă: ”iubește, fă ce vrei!”.

 

dacă îndrepți greșeala, să fie din iubire,

căci în iubire vina e-n plus ca cifra trei,

să ierți ce te iubește e semn de împlinire,

e calea înspre sine: ”iubește, fă ce vrei!”;

 

în rădăcina ființei doresc să-mi fii iubire,

să o petrec prin timpuri, să-ți fie mantia zestrei,

în tot ce-mi sunt se simte organica trăire,

tu fă-mi din existență: ”iubește, fă ce vrei!”…