Iarna neagră

Am traversat un timp

al netimpului,

în care locuiau provizoriu

stigmatizații ultimei iubiri.

Aici se negociază doar clipa

și locuiesc doar exilați ai sinelui.

Împresurați de frigul iernii eterne

ne-adăpostim

în undele și neundele străinilor.

Din când în când

un înger se sinucide;

un sacrificiu inutil pentru iubire.

Dumnezeu ne-a permis să-i fim egali

și îngerii redevin oameni,

ca noi,

stranii exilați ai sinelui.

Aici nu ninge

decât în clipa redevenirii.

Mai ții minte, draga mea,

când îți spuneam,

că iubirea-i preschimbă

pe oameni în îngeri?!...