În loc de bun rămas

 

Se-ntâmplă orișicărui chip

să prindă false fețe în iubire,

o promisiune scrisă pe nisip

justificare valului menire;

într-un târziu când voi pleca de acasă,

voi lua cu mine tot ce-i amintire,

îmi sorb cognacul de pe masă,

descânt pe gând de pângărire.

De mâine doruri noi m-așteaptă

și aripi negre îmi vor crește-n carne,

îndepărtat de judecata dreaptă,

înstrăinat de-ale iubirii toane;

îmi voi permite-o ultimă țigară

și un pahar vorbit cu Dumnezeu,

ce-a fost în mine viu, să piară,

cum te-am iubit să știu doar eu.

Se-ntâmplă orișicărui chip

să își aleagă falsul lui cioplit,

cât tac și plâng sau râd și țip,

îmi pot ierta că te-am iubit...