Așteptându-te

 

         Așteptându-te, nu-mi trăiesc viața și-mi pare că ei îi place acest respiro. Viața se comportă mereu ca o femeie abuzată pe deplin; dacă mi-ar putea vorbi, așa cum îți place ție să o faci, mi-ar reproșa multe. La rându-mi, nu aș ierta-o și toate durerile mele, filtrate prin convalescența noastră, ar fi acel perpetuum mobile al continuării. Conștientizăm amândoi că este nevoie de atât de puțin pentru a rezista împreună, chiar sub asediul atâtor incertitudini. Stăpânesc una dintre regulile de bază ale supraviețuirii în raport cu viața și toate elementele care o compun: anume, niciodată nu voi cere de la ea, ceea ce eu nu voi putea să-i ofer vreodată. Și trăind într-un exil impus, tot putem afirma că avem parte de o viață. Doresc doar să înțelegi că în aceste gânduri tu nu-ți afli locul, este vorba doar despre mine și viață. Tu faci partea din viață, din viața mea, dar pentru viață nu există substitut, există doar completare. Oare mă poți completa, lăsându-mă să-mi trăiesc viața?...