.jpg)
În
mine flux și reflux. În lume nimic, nici măcar scânteia unei pasiuni. Simt în
cei pe care-i cred capabili de iubire un soi de politețe a inimii, un îndemn la
neatârnare sufletească. Emoția căutată obsesiv o mai aflu doar în poeme, cele
aparținând altora și venită din alte vremuri. Minciuna este reflexul
condiționat al supraviețuirii, iar tăcerea... Tăcerea izvorăște din
înțelepciunea inimii și e preludiul oricărui sfârșit.
În mine flux și reflux și între ele o imensă tăcere...
Cred ca-mi cititi gandurile. Zilele trecute ii scriam cuiva ca are inima constituita din amabilitate. :)
RăspundețiȘtergereDraga mea Katty, scuze pentru întârzierea răspunsului. Nu cred în coincidențe și nici nu dețin calități telepatice. A fost un moment de slăbiciune al pustiului ce mă bântuia în acele momente. Nimeni nu ar trebui să treacă prin asta, însă există și suflete pregătite să suporte ăste trăiri. Unul dintre puținele existente (despre suflet îmi stă în expresie) l-am aflat în tine...
RăspundețiȘtergereReverență ție,,,