“După dragostea
de viață, el (sexul) se dovedește a fi cel mai puternic și mai activ dintre
toate motivațiile, emițând neîncetat pretenții la jumătate din puterile și
gândurile segmentului tânăr al umanității. Este scopul suprem al aproape oricărei
strădanii umane. Are o influență nefavorabilă asupra celor mai importante
treburi, întrerupe încontinuu cele mai serioase ocupații, iar uneori
paralizează pentru o vreme cele mai mari minți umane… Sexul este, cu adevărat,
țelul invizibil al oricărei acțiuni și atitudini, și răsare peste tot, în ciuda
tuturor vălurilor aruncate deasupra sa. Este cauza războiului și scopul, respectiv
obiectul păcii... inepuizabila sursă a istețimii, cheia oricărei aluzii și
sensul tuturor apropourilor misterioase, al tuturor ofertelor nerostite și al
privirilor furișate; este obiectul de meditație al celor tineri și, adesea, al
celor bătrâni, gândul neîncetat al celor impuri și, chiar împotriva lor, visele
revenind mereu ale celor puri.”
Schopenhauer,
Arthur, Luma ca voință și reprezentare, cap. 42, “Viața speciilor”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu