Totul din jur se supune acelei nevoi care ne definește: a
fi, a avea, a știi, a uita, a învinge, a supraviețui, a (...). În cazul meu
prezentul înseamnă a trăi, a simți, a fi viu; parcă prea mult pentru clipa care
înseamnă prezentul și prea puțin pentru ceea ce mi-aș dori a transforma în
nostalgia unui trecut recent. Este singurul motiv care mă-ntristează și-mi
întunecă afectul, lăsând rațiunea pradă acelei rigidități care mă salvează de
incertitudinile viitorului. Dacă trecutul e doar nostalgie, durere și bucuria
rezistenței și tenacității, viitorul poartă amprenta dorințelor și imaginației,
un fel de joc al minții care ne seduce prezentul abandonându-ne în abisul
irealului. Dacă mi-ar fi cu putință mi-aș arde toate memoriile și gândurile, aș
renunța la trecut și viitor, trăind prezentul precum un preludiu al
eternității. Din păcate nu mi-e cu putință, pentru că știu și simt din plin
secunda prezentului, mult prea puțin pentru a nu accepta superficialitatea din
a trăi, a simți, a fi viu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu