Un cult pentru nimic, o altă irosire

Dețin, fără să-l fi exersat, un cult pentru tutun. Cândva exageram cu acest viciu, acum mă păstrez pentru altele care întârzie să apară. Savurez fiecare țigară cu acea pasiune ingenuă a fecioarei care își dorește împlinirea ca femeie, fără ca măcar să realizeze ce-și dorește, dar care știe că stă în firescul lucrurilor să procreeze. Dacă m-aș fi născut femeie, păstrând proporțiile empiricului parcurs, sub nici o formă nu aș fi acceptat acel ritual al sacrificării pentru satisfacerea orgoliului vreunei zeități sau a demeneței frigide, manifestul unui cleric primitiv. Cel mai probabil nu aș fi acceptat să mă aflu în umbra masculinității, să suport acea utopică dominație a ”sexului tare”. Nu aș fi urzit la conspirații, războaie și nici nu aș fi urmat în robie acel nomad incapabil de rădăcini. Aș fi tolerat fiecare slăbiciune a masculinității și aș fi ridicat-o la rang de artă hrănind-o cu iluzii, singura cale de a împăca nevolnicia cu orgoliul.

Am multe păcate de care mă dovedesc vinovat, dar nici unul care să mă aducă în situația de a desconsidera femeia, intuiția, răbdarea, ranchiuna, capacitatea de sacrificiu și iubirea de care ea este capabilă. Îmi plac femeile care fumează, care se dedau acestui viciu cu aceeași pasiune cu care fecioarele primitve acceptau senin sacrificiul suprem. Ador la ele acea sfidare fățișă dinanintea oricărei posibile suferințe, uneori chiar dinaintea morții. Când pui pasiune într-un act nociv și maladiv precum fumatul este ca și cum te-ai înrudi la starea civilă cu fatalitatea; ți-o apropi de tine, nu pentru ați prelungi timpul rămas, pe care oricum îl vei petrece în ceața tutunului aprins, ci pentru a te asigura că ieși din lume așa cum ți-ai dorit, spectaculos, cu o mină rigidă de morgă și un surâs înțelept pe buze care să spună tuturor: ”Vedeți că am avut dreptate? Nu tutunul este cel care m-a terminat, ci pasiunea cu care am trăit fiecare minut al vieții! De la o țigară arzând am învățat despre ireversibilitatea timpului și a vieții ! După prima țigară din viața mea m-am decis să trăiesc !...”. Câte scuze poate găsi omul pentru a-și justifica slăbiciunea dinapoia viciilor. Cu toate astea am un cult pentru fumat, pentru nimic; o altă irosire ...