În
disperărările trecutului meu se regăsesc multe pasiuni dezvăluite sau
ascunse. Prin patul meu s-au perindat suficiente muze supuse scalviei
esteticului încât să revolte afectul vreunui artist aspirant sau
consacrat. Sufletul meu a fost petrecut de suflete oscilând între viaţa
şi moarte, dăruire şi decepţie, iubirea necondiţionată sau amăgire. Din
toate aceste peripluri ale sufletului meu m-am ales doar cu corvoada
nesiguranţei, cu incertitudinea eternităţii. Astfel am aflat că totul
este efemer, că nimicul este tendinţa umanităţii.
Am ales de fiecare dată să iubesc fără să mai aştept acel echilibru care
să-mi domine raţiunea de a trece dincolo de iminenta moarte a iubirii
ce o purtam.
Nu am înţeles decât foarte târziu, mai târziu decât am înţeles şi
acceptat că certititudini sunt doar viaţa şi moartea, că trebuie să te
păstrezi viu în fiece relaţie, că nu trebuie să schimbi nimic la cel
ce-i dăruieşti iubirea, dar mai ales să îţi păstrezi demnitatea
sufletului tău. Trecând dincolo de frumosul iubirii, când te ajunge
raţiunea devi un fals purtător al puritanismului devotat iubirii.
Gândurile care conturează un viitor împreună sunt începutul sfârşitului
de care fugi, libertatea indescifrabilă a afectului transformându-se în
mişeleasca şi nevolnica gelozie. Teama că îţi vei pierde utopica
jumătate de suflet pereche, că odată cu plecarea ei ţie îţi va rămâne
abisul din tine şi suferinţa te anulează complet la toate nivelurile. La
ce-mi este de trebuinţă fiecare relaţie, fiecare abandonare totală în
celălat suflet, când cunosc în profunzime finalitatea şi consecinţele
ei? Am aflat într-un târziu că mie nimic nu-mi este de trebuinţă; doar
afectului meu îi este de trebuinţă totul. Se încăpăţânează să aparţină
fiecărei rutine inevitabile, să îmi sfideze maturitatea raţiunii, să mă
dedice intensităţii trăirilor mele. Nefiindu-mi frică de moarte, nu
cunosc nici temerile vieţii. Cine ştie a trăi la limită orice se
dovedeşte dinainte a fi efemer, ştie a-şi întâlni cu seninătate
sfârşitul. Nu îmi este teama deloc a iubi, precum nu îmi este teama
deloc a păstra tot ce rămâne dincolo de iubire. În mine am aflat
rădăcinile fiecărei iubiri curate sau închipuite, îmi leagă trecutul
fiinţei de ceea ce am devenit, de ceea ce nu voi mai fi când totul se
şterge din memorie. Sufletul meu m-a învăţat că nu-i pasă pe cine
iubesc, devreme ce nu poate contura o imagine a mea devotată până la
capăt pasiunii, atingând sublimul absurdului, în cele din urmă resemnat
în decepţie. Sufletului meu îi trebuie iubire, restul îl lasă pradă
raţiunilor mele.
Lovely song :)
RăspundețiȘtergereAșa este. Una dintre puținele trupe rock care mai cântă ceva. Pentru majoritatea trupelor vechi a sosit cam demult sezonul rece. :) Mulțumesc.
RăspundețiȘtergere