Ufff! Ce m-aș mai înfige în
beregata universului! Simțirea îmi spune că devin pe seară ce trece tot mai
apocaliptic. Disprețului i s-a urât de purtare și se cere substituit cu scârba.
Zău dacă mai am răbdare cu semenii. Nu fac referire la apropiați, căci pentru
ei facem din pielea dracului punte și găsim resurse suportabilității, fac
referire la cei care umbresc solul degeaba. Tot soiul de netoți se exprimă mai
nou în orice spațiu public, de la wc-urile publice până la televiziuni. Clar că
sunt un idiot sinistru doar pentru motivul că-mi pierd și un singur minut fiind
atent, dar mă simt obligat să fiu atent măcar pentru mine. Dar despre cocinile
numite televiziuni, next time.
M-am procopsit cu tot felul de
cunoștințe, cărora dintr-o imbecilă și naivă tendință de a fi un bun samaritean,
le-am făcut varii concesii. Nu mă vindec niciodată de egalitarismul ăsta
preconceput, care este în fapt premisa unei șanse curate de a-mi fi egal în
toate. Zău așa dacă mă înțeleg! La ce mama naibii îmi este mie de trebuință a
fi util semenilor, când ei din startul iraționalismului lor nu-și arogă nici un
fel de valoare? Vremurile prezentului ne spun tot mai des, pe diferite voci și
prin diferite frazări, despre mersul umanității, despre destinația sumbră pe
care au impus-o ăi de sunt mai puternici. În regulă! Înțeleg că masele pot fi
manipulate, că prostimea și semianalfabeții nu procesează nimic la nici un
nivel, dar pentru cei care măcar au un liceu terminat (chiar dacă absolvit prin
mila, incompetența și delăsarea unor dascăli) nu am nici un soi de înțelegere. Și
când le sesizez expandarea intelectuală invoc prin coborâre bruscă toți sfinții
și dracii, tărâmurilor celest-incerte.
Cel mai mult ”ador”
prefăcătoria lor. Duplicitatea, chiar multiplicitatea teatrală mă amuză,
dar până la punctul în care pentru a sublinia importanța unei suferințe
(inexistente) își dau ochișori lor frumoși peste cap. Hristoșii mamii lor de
penibili! Mă întreb acum, pentru că în acele momente am tendința (înfrânată și
controlată) de-a da cu ei de Terra, câtă nesimțire au moștenit genetic de la primatele
din arborele lor genealogic, astfel încât să-și permită a insista în a-mi jigni
bunul simț și inteligența? Dacă ar aplica această atitudine doar pe mine, aș
spune ”Da amice! Ești un bou patentat și meriți!”. Ei nu se lasă .... nuuuuu
.... trebuie să insiste în a victimiza; sunt în stare să se dea arhangheli și
să se cațere pe cruce să-l dea jos pe Hristos, nu pentru a se răstigni ei în
locul lor, ci pentru a comercializa lemnul crucii!
Cu bună știință și bun simț, spun
public că mi-s cam sătul!!! Nu mi-s nervos, mi-s doar scârbit! Dar ... (pentru
că mereu există un dar), îmi promit mie că-i voi lumina pe toți cei care îmi
vor rămâne în coaste. Le voi oferi agorele pe care le caută, dar pentru ei vor
fi agorele rușinii. Pentru persoanele publice voi porni acel blog de
investigații jurnalistice, iar pentru cei mici și neînsemnați le propun fără drept
de revocare, toată atenția mea cuvenită pe blogul meu și pe iubitele lor
platforme de socializare.
Și ca să mă explic și cu
titlul, că sigur mă voi lovi de niscavai genii care înțeleg termenii dualism și
duplicitar, explic și titlul. Dualismul este o concepție filozofică care consideră
că la baza existenței sunt două elemente antagonice, materia și spiritul. Dualismul
jigodiilor este o metaforă prin care spun că la baza existenței lor stau septicemia
caracterului lor deși la intrarea lor în astă lume Divinul s-a îngrijit să fie
clipa unicei candori posibile ...
.png)
.jpg)
