Mi-ești maladie

Din toate patimile vieții,

în mine-i pusă cea mai grea,

mi-ești maladia dimineții

născută-n umbra unei stea;

din tot ce-am fost până la tine,

n-a mai rămas decât un gând

și în amiezi aceeași maladie,

te va rescrie rând cu rând.

Pe bolți s-prind amurguri sângerânde,

mi-e tot mai rău de tine și de tot

în maladia serilor flămânde

îți strig șoptind, că nu mai pot!..

Să te iubesc ca-n prima-ntrevedere,

să mă iubești ca pe-un sărut banal,

în noapte maladia-mi cere

să deslușesc misterul tău carnal;

apoi deposedat de tine,

de dimineți, amurguri și de nopți,

ucis de propria-mi maladie,

să fiu iertat de tine și de toți...