... pentru că eu te iubesc
pe de-a-ntregul. În toiul acestei nopții le-am pus pe toate deoparte, doar
pentru a-ți fi. M-am cățărat dincolo de creasta gândurilor pentru a vedea orizonturile
în care mi te-am imaginat așa cum te știu, cum te simt și cum doar eu te pot
avea. Nu-mi sunt de trebuință limitele cărnii tale. Ele pot aparține lumii în
care trăim, însă ceea ce noi avem transcede palpabilul. Trupescul ne trece
prin moleșeala mâinilor avide și ne lasă pradă poftelor unei lumi sordide în
care primează fetișuri carnale, însă acestei lumi îi va lipsi mereu voluptatea
spiralei sufletelor noastre. Te iubesc cu dorința devenită simțire, într-atât
de intens, încât moartea însăși se compromite în izbăvirea unei efemere amintiri.
Iubirea noastră în vidul ăstei lumi îl bucură pe Dumnezeu, dându-i răgaz
iertărilor Lui. Ce este blestem pentru alții, pentru noi înseamnă împlinire. Te
iubesc infinit mai mult decât pe mine și tu știi că eu îmi port grija, pentru
a-ți fi. Nu-ți refuz tandrețea, nostalgia și melancolia, pentru că ele aduc fluiditatea pasiunii în
prezentul meu sangvin. Captiv în sevrajul pasiunii, mă-ngrijesc de iubirea ce-ți port, pentru ceea ce trebuie împlinit. Flămând de
tine, îți promit să nu mă îndestulez niciodată la masa noastră!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu