Poem anti-iubire

Și dacă-mi întorc înspre tine privirea

mi-aș dori să știi,

că datorezi enorm acestei priviri.

Respect-o!

Tu fii atentă la cătarea ei,

la încruntarea coborâtă în iriși

și la dezamăgirea ascunsă în resemnarea sângelui.

Ți-aș oferi o ultimă îmbrățișare,

însă mă tem de recidiva iubirii

topite în mine

prin miile de torțe

scăpate din rugul dorințelor tale.

Sufletul meu zămislit din atingerea palmelor tale

tânjește după odihna

adâncită în linia vieții.

Suntem într-un prea târziu al acestei primăveri,

doar pentru noi

un anotimp al sfârșitului de veac;

pentru că iubirea trăindu-și timpul,

în noi și-a trăit veacul.

Mai iartă-mă, te rog, pentru cât te-am iubit!

Cu dragoste,

cel care nu o mai are,

pentru că ți-a dăruit-o!