O țigară aprinsă în colțul
gurii. Scrumul desenează buze pe coapsele tale. Ar mai fi loc de încă un
reproș, dar tocmai mi-ai sorbit ultima fărâmă din ceea ce cândva puteam numi
vanitate. M-ai absorbit complet. Mă chinui să respir în măruntaiele iubirii
tale...
Mi-aș bea mințile, dacă ele
nu ar fi la tine...
Înainte de a te cunoaște
iubeam răsăriturile. Înainte de a te
iubi pe tine aveam și apusurile. Acum locuiesc într-un labirint fără ferestre;
nici măcar pe zidirile interioare...
Sângele tău are aroma
cognacului învechit în anii nesfârșitei melancolii. Carnea mea miroase a țărâna
din podgoria dializelor tale...
Cu tine am trăit totul! Și
până la tine, trăit-am oare ceva?! Cel mai probabil, platitudinea infinitului...
Cu tine mi-au reușit ambele
iluzii: amărăciunea și fericirea. Între ele nu ne-a mai rămas nimic...
Când nu ești, tânjesc la un
cognac și o țigară...
Singurătatea mea are
rafinamentul tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu