în gândul meu...

 

în gândul meu te-așază veșnicia

și-ți face loc stingându-mi căutarea,

în soare îmi arunc netrebnicia

să-mi ardă rostul, grija, depărtarea;

 

în gândul meu nu mai e loc de mine

și stau ascuns sub riduri și cărunt,

aștept cenușa care nu mai vine,

căci soarele mă arde-n amănunt.

 

în gândul meu m-așază neputința

de-a renunța la ce îmi face bine,

să-mi fiu străin îmi e sentința,

mi-e inima captivă-n mâini străine;

 

în gândul meu nu mai e loc sub soare

și nici un loc la umbră, sub măceș,

în lumea noastră care-i trecătoare

ne pot ierta, unde-am dat greș.

 

în gândul meu e ultimul cuvântul

și simt cum vine, mi-l înșfacă, vântul…