Aflu din răvașe c-ai plecat
departe
și că universul tace a mirare,
între noi, rămașii, dorul ne împarte
unii melancolici, alții
nepăsare.
Aminitiri neșterse vin la re’ntâlnire,
al tău chip și glasul îmi devin
povară,
e aprilie-n lume și-n cireși
foșnire,
Zeppelin îmi cântă, ”raiului
fă-i scară”.
Te-am iubit desigur mult prea
mulți deodată
și ne-ai fost iubită fără să ai
știință,
plânsul nostru seacă, lacrima-i
uscată,
pentru a ta iertare am păstrat
credință.
Viața se continuă dincolo de
viață,
îmi vei sta în gânduri,
amintiri citate,
nu îți spun adio, nu îți scriu
postfață,
îți doresc din suflet – blândă eternitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu