De cand am prins gustul femeii,
mi-am promis Edenul.
Am promis că voi fi mistuit de pasiune,
de firescul adamic și păcatele cărnii,
de sevele care păstrează inima-n viu, până când amintirea noastră
va deveni mumia care mă bântuie.
Promisiunile sunt acum alibiul iubirii ce-ți port
și tot ce mi-ai rămas e întrebarea fără de răspuns:
"acum mă-nțelegi?!"...
mi-am promis Edenul.
Am promis că voi fi mistuit de pasiune,
de firescul adamic și păcatele cărnii,
de sevele care păstrează inima-n viu, până când amintirea noastră
va deveni mumia care mă bântuie.
Promisiunile sunt acum alibiul iubirii ce-ți port
și tot ce mi-ai rămas e întrebarea fără de răspuns:
"acum mă-nțelegi?!"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu