Așa cum mă știu între lumi,
așa plecat din mine,
îți scriu prin versurile-antumi,
ce simt doar pentru tine;
și cum mă știu făr’ de noroc,
cântându-ți de iubire,
să te găsesc, mă vând prin troc,
mă dau despăgubire.
Și mă mai știu neterminat,
abstract contemplativ,
prin troc devin împuținat,
iubind în relativ;
dar te-aș iubi așa cum știu,
așa cum pot a face,
întregul tău promit să-ți fiu
or iadul să mă-nșface!
Îți jur că sunt așa cum sunt
și că-ți voi fi în vrere,
să te iubesc în amănunt,
prin vers sau prin tăcere;
să te iubesc nemărginit,
în locul dintre lumi,
din plus spre minus infinit
de-acum până-n postumi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu