apucat-am pe drumu’-nainte,
ce-mi duce prezentul departe,
trecutul la noi se împarte,
un drum între uitare și-aminte;
m-am oprit la timpul răscruce,
m-am mințit renunțând la iubire,
în mine și-n tine ciobire,
un timp între păcate și cruce.
îmi văd destinul de-aproape,
te simt între mine și noi,
mă spăl de păcate-n noroi,
destin între pietre și ape;
mă pun într-o stare de veghe,
aștept între noapte și zi
și gândul din starea de gri
mă ține-ntre liber și zeghe.
și totuși am ales înainte,
nu-i loc de minciuni în integru,
nici viață-ntre dalbe și negru
nici iertări între păcate și sfinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu