În nefericire poți avea totul:
de la agonia adulterului cu singurătatea
până la extazul supraviețuirii ei.
În iubire, de asemenea, poți avea totul:
de la extazul simbiozei organice
până la agonia iminenței sfârșitului
și apoi, din nou,
extazul supraviețuirii ei.
Dacă în oglindă,
iubirea și nefericirea sunt simetrice,
atunci care-i treaba cu fericirea?!
Cui îi folosește?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu