Odă anticei iubiri

Din carul alegoric te ridică

să-i dai ofrandă zeului zelos,

nu-ți da iubirea asului de pică

norocul stă pe aripi de-albatros;

dă-mi mie carnea ta vestală

și te păstrează-n spirit pentru zei,

purtat de drag în lupta inegală

m-arunc de viu în gropile cu lei.

cu sângele ce curge cruță-ți setea

și te-mbăiază până la sfârșit

în mistică voi fi pecetea

pe taina celor care te-au iubit;

si nimeni n-a știut să te adore

căci fost-am primu-n toate și-n exil,

tu pentru mine-ai fost Pandore

și te-am pierdut într-un fragil...