Nimic nu e definitiv

Fericirea există doar pentru cei ce nu au trăit acest sentiment. Violența durerilor suportate după trecerea ei este acea bestială răzbunare a vieții. Echilibrul suportă orice compensație, obligatoriu în egală măsură cu intensitatea trăirii anterioare. Ce ție nu-ți mai este de trebuință, celorlalți le rămâne țelul suprem al unei existențe dominate de aparențe. Nu pot trăi în virtual și închipuire fără să mă sacrific irevocabil, fără resemnare și uitare în rugina ființei. Pentru mine fericirea îmi este totuna cu căderea în extaz la vederea unei omide. Când nimicul se confundă cu concretul și fericirea se cuantifică-n lacrimi, singura certitudine care ne rămâne este moartea, dar din (aceeași) fericire, dincolo de ea nimic nu este definitiv …