O inutilă izbucnire în urma unei acumulări nervoase
îndelungate și am cedat. Mi-au trebuit două săptămâni pentru a-mi putea refolosi
mâna dreaptă și a-mi reuni trupul cu spiritul. Mi-am reamintit astfel că
niciodată nu am fost suficient de tânăr încât să devin sclavul tentațiilor și
niciodată suficient de bătrân și înțelept pentru a asimila acea resemnare
specifică cunoașterii, implicit a acceptării. Ultimele zile le-am trăit sub
asediul introspecției. Am căutat a mă înțelege și a mă ierta de acea suficiență
care nu-mi este caracteristică, dar care se pare, mi-a definit viața în ultima
parte. Nu trebuie să ne supunem marilor schimbări pentru a continua să ne trăim
viața, uneori doar trebuie să ne revizuim acel îndreptar care ne cadrează
existența supunându-ne acelor principii de viața dobândite în timp.
*
Ce este această viața!? Nimic mai mult decât o emancipare
ridicolă pe care o încercăm și perpetuăm cotidian, care impune și autoimpune reguli
care sfidează firescul și în permanență decența. Acceptăm și facem ceea ce nu
ne aduce nici o plăcere, dar ne asigură temporar existența, ne plasează în acea
partiție a lumii unde totul se întâmplă deoarece cuiva îi este de trebuință ca
acel ceva atât de stringent să se întâmple. Suntem conștienți de compromisuri,
la acceptăm tacit și le îndeplinim cu durerea nespusă a orbului care caută
lumina, dar fără speranță de aflare. Paradoxal, supraviețuim zilnic și deja
acest lucru nu mai este demult o corvoadă.
*
Nu sunt capabil de nici o tristețe, dar nici de vreo bucurie
măruntă. Poate mi-ar prinde bine un ultimatum, să fac totul ca și cum ar fi
pentru ultima oară, ca și cum ziua de mâine ar fi o imensă incertitudine, ceva
care lasă loc de speranțe nicidecum de durere. Simt că ultimul apus privit
seară mi-a înseninat întrucâtva răsăritul de azi; simt că spiritul nevrotic
și ascetic a supraviețuit fragilității cărnii. Mi-e mult mai bine acum că m-am reîntors
înspre viață. Dramele sunt doar acolo unde ne dorim să le vedem, să fim parte
din ele; restul e liniște și dacă este cu putință, cumpătare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu