Îmi e dor de toate făcutele și nefăcutele ăstei lumi, de
dureri sângerii, de hemoragiile singurătăților mele, de bucuriile mărunte ale
un cotidian anost (doar astfel fiind capabil de cădere în măruntaiele ființei),
de bezelele furate îngerilor, de lacrimile de fericire ale Divinității, de
orice nu mă fericește dar mă întregește, de tot ce mă îmbucură și nu-mi
folosește la nimic, de facerea lumii și nepotrivirile ei, de păcatele Evei și
fiicelor ei, de lăcomia carnală adamică, de tot ceea ce am fost și ceea ce nu
voi fi, de neprihănire și păcat, de împăcare și urile mele mărunte, de reușitele
mele cedate tainei, de ceea ce nu pot înțelege și nu pot accepta, de tot ce
este viu și în amorțire, de ceea ce nu am cunoscut încă și poate nici nu voi
cunoaște, de viața care nu mă merită și care-mi repugnă, de viața care mă
merită și mă ține în genunchi, de tot și
toate și nimic ...
Îmi este atât de dor și dorul atât de vechi încât am
murit în picioare și înaintez desculț prin viață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu