Alter ego (XXII)

Sublimul nostru?!...

Definiția perfectă a neînțelesului lumii.

Dacă mai există vreun motiv de tristețe,

gândește-te că de pe acoperișul lumii,

înspre care mă îndrept,

noi nici nu vedeam!

Posibil să nici nu fi existat vreodată…

Alter ego (XXI)

Ca să te uit

m-am amestecat cu lumea.

Ca să-mi fii cât mai departe

m-am amestecat cu Universul.

Ca să nu-mi mai fii definitiv

m-am amestecat cu moartea.

Cât de simplu mi-ar fi fost să fiu,

dacă m-aș fi amestecat cu tine…

Alter ego (XX)

Când te-am lăsat să pleci

ți-am părăsit sufletul și trupul.

Oricâți ani și-a savurat timpul dintre noi

tu nu mi-ai părăsit niciodată gândurile,

amintirile,

respirațiile nopților de singurătate.

Deși bănuiesc că știai,

regret totuși ceva:

-         faptul că nu ți-am spus

că tu ești singurul drum

parcurs între ”a fi” și ”a nu fi”,

drumul între împlinire și renunțare…

  

Alter ego (XIX)

De dragul a ceea ce iubim

suntem capabili de orice compromis,

fără a-l înțelege,

fără a-l conștientiza.

Iubirea noastră, draga mea,

a fost ca o prostituție

la marginea unei ulițe rurale,

un deja-vu a la Topîrceanu…  

Alter ego (XVIII)

Păstrează în tine și în numele veșniciei,

ceea ce îți spun:

”Există  un motiv pentru care

noi suntem singuri pe lume,

iar dintre noi doi

eu sunt singurul care vede în întuneric.”.

Trebuie să mai știi

că mi place liniștea dintre noi.

Este foarte puternică.

Credeai că dragostea ne face mai umani?

Eu nu cred în asta.

Spune-mi, câtă lume știe a iubi cu adevărat?

Câți dintre semeni înțeleg iubirea,

o pot purta în carne

și în inimi?!...

Alter ego (XVII)

Deunăzi, sătul de monologuri,

te-am reinventat.

Ne-am vorbit despre toate

și despre lipsa concretului dintre noi.

Am revăzut toate aleile parcului,

toate băncile și singura salcie

de care ne-am sprijinit primul sărut.

Am rememorat toate dialogurile

iscate de lecturile noastre diurne

și ne-am alienat ultima fărâmă de luciditate

într-o picătură din melancolia lui Bach.

Ne-am oprit înainte de-a ne reîncepe,

iar în mine s-a stins plăcerea singurătății.

Mă arde amintirea ta,

inima se dilată,

sternul cedează,

carnea mă eliberează,

iar eu realizez abia acum

de ce Dumnezeu preferă monologurile…

Alter ego (XVI)

Mi-am pus obrazul în bătaia sărutului tău,

tu dă-mi tâmpla

și află-ți liniștea.

Mi-am pus sufletul în bătaia iubirii tale,

tu dă-mi ce mai ai de dat

să-mi aduc neliniștea.

Undeva, cândva,

liniștea ta și neliniștea mea se vor întâlni,

bârfind despre un noi vremelnic…