zeul clandestin

a fost un început în toate

și-n întâmplarea ta un rost,

timida ta vestalitate

i-a dat păgânului agnost.

a fost și primul răsărit

apoi o revelație-n tine:

”agnost nebun!, ne-ai păngărit!

punând o cale în destine!”.

sosit-a ‘poi primul amurg

și cel dintâi preludiu,

simțindu-se un demiurg

ți-a luat iubirea-n studiu.

întregul tău i-a fost trofeu

și l-ai iubit până la chin,

te-ai dus și bietul semizeu

s-a stins în zeul clandestin.

colindător peste pustii

visează la începuturi,

iubirea ta-l va regăsi

doar reîntors în luturi...