Iubind iubindu-te

Noi doi, după întâmplarea noastră,

nemaiîntâmplându-ne,

devenit-am diformități crescute din durere. 

Știi?!... timpul ne aleargă pe toți,

iar dacă trăim destul

avem timp să ne bântuim.

Acum trecem prin viețile altora

fără să ne pese de urmări,

de ceea ce lăsăm în urma noastră.

Corpul meu păstrează amprentele tale, mirosul tău;

știu asta după cum mă primește în mijlocul ei

tagma masculină,

aceeași tagma masculină care te venerează.

Unii tânjesc după prezența ta,

alții ar ucide pentru semn de bunăvoință,

iar restul, pentru un strop din pasiunea ta,
ar alege iadul în viața de apoi.

Eu trăiesc iadul în timpul de după tine;

sunt un colecționar de suflete,

un păstrător al amintirilor lor,

un paznic la ieșirea din prezentul vieții lor lipsită de valoare.

Durerea mea are gustul cognacului sorbit de pe sânii tăi!…