Aș vrea

Aș vrea să pot a-ți spune despre mine

c-am renunțat la a-ți mai fi povară,

nici nu mai știu dacă mi-e rău sau bine,

de port în suflet iarna sau o vară;

aș vrea să pot să ne trimit departe,

unul spre nord și altul înspre sud,

să-i dăm iubirii dreptul ei la moarte

și morții dreptul ei la sânge crud.

Aș vrea din toate cele împreunate

să pot alege ce a fost al meu,

dar cum nu pot, păstrează-le pe toate,

m-oi descurca cumva cu dorul greu;

aș vrea adâncul un adânc să fie

și-naltul până-n talpa unui zeu,

într-un târziu o alta să mă-nfie,

să nu mai fiu al tău, al meu.

Aș vrea să fiu un orb în amnezie,

să trec din iarnă-n vară și-napoi,

să-i dau iubirii drept la poezie

și dorului impar de noi.

Aș vrea să pot, să pot și să se poată

să uit complet ce am iubit odată…