Cât mai ești și cât mai sunt, mi-s de
nelecuit.
Monologurile sunt un accesoriu al
supraviețuirii,
o insuficiență vitală redefinirii.
Îți simt carnea în liniile
palmelor,
ești un discret al prezentului
rece.
Muzica salvează aparențele,
poemele mă salvează de mine
și tu o umbră căreia îi caut urmele
pașilor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu