Când m-ai ales să-ți fiu iubit,
te-am prevenit:
”mi-s imposibil!”,
ibovnic clasic, prihănit
iubirii tale exigibil;
când ți-ai dorit să fim amanți,
ți-eram secretul intangibil,
în noapte vii, în zi distanți,
în taină-un suflet locuibil.
Când n-ai putut a mai ierta,
ți-am fost păcatul accesibil,
din tine Domnul dezerta,
în mine-un iad infailibil;
un ieri perfect, un azi teribil,
căci ne-am iubit ireversibil…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu