Confesiune

Senzația unei căderi ireversibile.

La capătul ei mă așteaptă nimicul!

La căpătâiul meu dușmanii gândesc mai mult

la iertarea păcatelor lor

decât la iertarea păcatelor mele!

Pentru că niciodată nu am fost un bun creștin

mi-am amânat toate mărturisirile.

Pașii mei mărunți mă târâie spre viața de apoi...

Mai este timp pentru o singură confesiune.

Sfidez răbdarea Dumnezeului nostru;

îmi asum o singură vină,

o singură traumă,

o singură bucurie:

viul sangvin, perpetuu, organic

al aceluiași te iubesc!

Pentru mine te iubesc nu are trecut și viitor,

se conjugă doar la prezent!... și pașii mei mărunți

întăresc senzația căderii libere...