Sfânta Treime (Băsescu- Antonescu-Ponta) vs Sfânta Prostime (Măria Sa Poporul)

Fi-mi-ar scârbă! Aparțin unei națiuni care nu a avut niciodată un lider capabil să adune în jurul lui toate forțele capabile să ofere acestei națiuni discernamântul și demnitatea unui stat cu cel puțin 2000 de ani de istorie. Aparțin unui pământ în care chiar de ar fi răsărit vreodată sămânța rațiunii de ”a fi”, fie ea sădită de vreun zeu sau de Dumnezeu însuși, ea nu ar fi fost niciodată suficient de puternică încât să reziste tentației de a fi jefuită și cotropită de propriul proprietar. Suntem un popor eminamente adamic, cuprinși de febra puterii, minciunii și înșelăciunii, fără a ține cont că déjà ceea ce ne-a fost dat ne este suficient pentru a supraviețui ca popor dincolo de orice Apocalipsă închipuită de mintea omenească. Istoria ne condamnă, ne-am trădat și încălcat perpetuu principiile, ne-am alungat sau suprimat valorile.

Am suportat atâta umilință ca după miile de ani de compromisuri să ne aducem, noi înșine, în situația de accepta trei lideri cu apartenență  politică aparent diferită, când în fapt, toți trei au un țel comun: puterea. Despre Băsescu nu mai pot adăuga nimic la ceea ce s-a spus și s-a răspus. Este și va rămâne o pată a istoriei contemporane, un tatuaj gorbaciovian scabros pe creștetul liderilor UE, care nu au înțeles că singurul curent care aduce alizeele în România, nu vine dinspre Siberia, Urali sau Alpi ci de pe partea capitalistă a strâmtorii Bering, locul unde grănicerii ruși și americani au introdus duty-free-ul, prin schimbul liber de rații. 

Băsescu este și va rămâne un idiot sinistru care a înțeles mai devreme decât opozanții lui cum stă treaba cu poporul ăsta și care nu se teme nici acum să ne trateze precum merităm, cu flegmă și dispreț. Antonescu este un Băsescu mai stilizat, are un costum puțin mai ieftin și un limbaj mai curat dar cu același accent demagocic. Timpul îmi va da dreptate, este același tip de lider, dar mai pedant și mai atent, pentru că este atras de putere și că pentru a ajunge la ea trebuie să stârnească simpatie, chiar de ar fi să se mulțumească cu mai puțină, dar să fie mai multă decât a ”dușmanului poporului”  (parafrazându-l pe mielul matur al nației). Demn de orice formă de compasiune, uneori chiar de rușinoasa și umilitoarea milă, se arată copia infidelă maioresciană, a unui fost premier care la solicitarea imperiului ”vecin” l-a executat pe Eminescu. Cel mai înalt la stat dintre cei trei, Ponta a învâțaț ca pilot cum să cărmuiască România, cum să-i controleze derapajele și cum să accelereze în perioadele de criză. Ipotetic, ar putea deveni pilotul numărul unul al nației, dar din păcate are ceva în comun cu actualul comandant suprem al Forțelor Armate Române, fost comandant de navă, care cu certitudine a pilotat și el pe vreme de furtună, după lichidarea unei probleme lichide cu aromă de rom, ivită în sânul echipajului. Dacă Antonescu are în comun cu Băsescu atacurile de isterie vecine paranoiei, Ponta are în comun cu Băsescu acea inocență a neștiinței, a elevului prins cu temele nefăcute. Dacă Băsescu Păpușarul și marionetele lui au continuat ce au început predecesorii lor, adică ducerea țării de râpă, am certitudinea că alianța celor doi ”asociați”, Dr. Jekyll și Mr. Hyde, nu știu nici cum să continue falimentarea țării și nici cum să o combată. Dilema lor nu este legată de ce vor face când vor ajunge la putere, ci cum să ajungă acolo. Odată ajunși se vor decide cum și ce, până atunci, gurița mică, masca de gaze pe față și înapoi la luptele subterane.

Măria Sa Poporul, în tot acest timp, face ceea ce știe să facă, se ocupă de moștenirea lăsată prin letopisețuri și alte cronici, adică rabdă și tace și tace și rabdă și rabdă și tace și tace și rabdă …

Fi-mi-ar scârbă! Aș pleca dar oriunde m-aș duce ar fi la fel! Aceleași lighioane ”everywhere”, care fac acceași politică distructivă, afaceri în interesul personal nu al națiunii și conduc instituții de presă …    

Sunt momente în care simt nevoia să spun astă rugă …”Spală-te Doamne pe mâini și cu ele clătește-ne cătarea!